“Deci, Joe cel Urat, ne intalnim din nou.”
“Jester Barbosul! Vad ca esti pregatit sa mori!”
Pe drumul prafuit se lasa linistea. Toti cei care aveau destul creier s-au ascuns pe unde au putut. Doar Jim Prostul statea pe veranda berariei si se uita senin la cei doi pistolari care se pregateau. Unul din ei avea sa moara in 3 minute, 43 de secunde si 12 sutimi. O rana in gat, 2 minute si un pic de zvarcolire in praf in timp ce doctrul se apropie de el si, desi isi da seama ca va muri, spune ca trebuie sa il duca inauntru, inca putin timp petrecut pe masa si gata: Cenusa in cenusa, praf in praf, tampenii dinalea. Asta e cursul normal al evenimentelor. Asa se va intampla si asa trebuie sa se intample. Oamenii secolului asta sunt tampiti si mandri, dar asa trebuie sa fie.
Ah, uite, acum e momentul. Semnul cade, mainile apuca pistoalele, gloantele zboara, totul in 0.78 secunde. Gloantele zboara in aer de parca ar merge prin budinca de prune. Jim ridica o spranceana. Acum gloantele aproape ca s-au oprit. Jim ridica capul. Gloantele s-au oprit. Jim zambeste.
Din casa de peste drum iese un barbat. Douazeci de ani, poate. Inalt, blond, fara barba, imbracat intr-un trening. Of, inca unul care face pe Dumnezeu. Jim stia ca asa o sa se intample, insa de fiecare data se intreba de ce tot incearca oamenii astia sa isi consume banii pe care nu-i au pentru lucruri care nu le vor avea.
Strainul se apropie de cele doua gloante si schimba traiectoria unuia dintre ele. Un gest infim, insa, in 100 de ani, Jack Johnathan va fi milionar urmand ca Johnatan Industries sa ajunga cea mai bgata firma particulara pentru sute de ani. Tot timpul e vorba de bani. Numai individul asta a incercat sa devina milionar de 4 ori. Nu i-a iesit niciodata, bineinteles. Jim era prea destept pentru tipii astia. Era cu un pas in fata lor pentru ca el stia regulile jocului si avea echipamentele corespunzatare. Bineinteles, el facea regulile jocului, insa asta e alta chestie. Erau doua reguli: niciodata nu sari in acelasi timp in care ai mai fost o data si niciodata nu schimbi ceva. Prima regula nu avea nevoie de gardian, pentru ca daca iti atingeai imaginea te disipai intr-o forma de existenta care nu a fost cercetata pana acum. E ceva asemanator cu ceea ce intelegeau cei din secolo XXI cand spuneai moarte.
A doua regula, ei asta e ceva mai greu de pazit. Oamenii sunt lacomi. Daca pot sa castige ceva peste noapte, de obicei vor face tot posibilul. In general asta e bine. Asta i-a motivat in secolul XVIII sa dezvolte capitalismul, dar un sistem economic si structura intima a universului nu sunt acelasi lucru. Nu exista loc de lacomie in calatorii. Nu exista loc nici macar de sine insuti. Majoritatea nu inteleg asta. Ei folosesc masina pentru a isi satisface placerile lor. Nu asta a fost scopul la care s-au gandit creatorul ei. Masina e facuta ca sa inveti din trecut. Sau, ma rog, din viitor.
Jack isi termina de mutat gloantele astfel incat Joe sa moara si disparu, crezand ca il va astepta o viata de placeri. Acum e momentul critic. Daca nu e destul de rapid, universul asa cum il stia el se va destrama.
In 0.03 secunde gloantele isi reluara zborul la viteza maxima. In 0.07 se oprira din nou. La fix. Jim se apropie de ele, le schimba traiectoria inapoi la cea normala si se aseza inapoi pe veranda. Joe o sa aiba o rana urata sub ochi, insa o sa traiasca. Asa cum trebuie. Dadu drumul la timp si admira spectacolul pe care l-au facut cei doi. Da, totul e in regula.
Merita mai mult de la viata decat sa fie un politist. Nimeni nu isi alege soarta. Isi amintea de zilele cand era fizician. Anul 2567. Nu va uita niciodata cand a intrezarit pentru prima oara posibilitatea calaltoriei in timp. Era proiectul lui de o viata. Si ce viata. A dat totul pentru cercetarea aia si totul parca ii venea inapoi inzecit. In timpul cercetarii a intalnit-o pe Jill, nevasta lui. Lucra la un proiect paralel. Nu a iubit-o niciodata, insa ea parea fericita si daca ea era fericita, atunci el nu avea inima sa ii spuna. Ce s-a schimbat. Au trecut 2035 de ani si 3 luni in carnea lui de cand a plecat de langa ea. Uneori ii simte lipsa. Cand e singur si e frig. 2035 de ani. Asta e foarte mult pentru oricine. Mult prea mult pentru a-ti pastra sanatatea mintala.
Masina lucra ciudat. Nimeni nu a inteles-o vreodata. Te transporta in timpul si spatiul pe care il voiai, insa avea efecte secundare diferite de la individ la individ. Efecte dintre cele mai ciudate. A intalnit odata un tip care avea scheletul din otel. Sau altul care, dupa ce a sarit putea merge prin pereti, zbura, si avea niste urme circulare in maini, ca niste rani vindecate. Fiecare cu povara lui. Jim a primit posibilitatea de a opri timpul la nivel absolut, de a nu imbatrani si de a nu disparea in neant daca isi atinge o imagine. E o smecherie cu oprirea timpului. Poate opri timpul pentru anumite obiecte pe rand, poate sa se miste in timp ce ceilalti care opresc timpul l-au oprit, dar poate sa ii opreasca si pe ei. Intotdeauna s-a intrebat ce s-ar fi intamplat daca ar fi oprit pe cineva in timp ce el oprea timpul. Oare ar fi dat drumul la timp? Asta e o intrebare foarte buna.
Primul care a flosit masina a fost Johanes, cainele lui. L-a trimis cu 2 zile in viitor in acelasi loc. Din pacate, masina l-a omorat. Toti credeau ca masina nu functioneaza, ori ca e prea periculoasa, insa Jim si-a dat seama ca, de fapt, masina ii daduse lui Johanes “puterea” de a muri. Le-a explicat colegilor despre efectele secundare, insa nu l-a crezut nimeni. Asa ca a facut un experiment si s-a trimis pe sine inasusi cu doua zile in viitor. A reusit fara probleme, aparent. In scurt timp, toate ziarele au scris numai despre marea lui descoperire. Sute de oameni s-au adunat cerand sa ii lase sa mearga in cutare loc ca sa faca cutare lucru ca sa schimbe lumea. Atunci s-au instituit legile. Lumea era foarte dezamagita. Chiar nervoasa.
Descoperirea efectelor lui secundare nu l-a surprins asa de mult pe cat credea. Se astepta intr-o oarecare masura. Chestia cu timpul a fost socanta. Lipsa imbatranirii a fost mai usor de digerat. Lumea parea un loc mai bun, acum ca, daca cumva se intampla ceva nasol puteau trimite pe cineva in trecut sau viitor ca sa afle raspunsurile la intrebarile lor. Era un fel de wikipedia. Te duceai, plateai, intrebai, asteptati aproximativ 10 minute timp in care cineva se ducea, traia 10 ani printre canibali, crocodili, dinozauri si apoi aveai un eseu downloadat direct din mintea lui. Era o afacere prospera. Insa, intr-o zi, unul din piloti s-a saturat si si-a folosit efectul secundar de a se teleporta pentru ca fura masina si a o duce intr-o locatie necunoscuta. De acolo, contra unor sume astronomice le dadea voie oamenilor sa se intoarca in timp si sa faca ce vor. Aici a intrat Jim in scena. Cand a aflat ce s-a intamplat, a oprit timpul pentru 40 de ani si a construit o masina portabila impreuna cu un sistem de detectare a perioadei si locului in care s-a petrecut o saritura precum si ce se va schimba. Asa a inceput lunga lui calatrie ca si politist.
Si asta era viata lui de 1995 de ani si 3 luni. Si asa va fi, poate, viata lui pentru totdeauna. Asta e pretul pe care trebuie sa il plateasc un om inteligent lumii: viata lui.
